Toţi la luptă antihomosexuală!

Бей жидов, спасай Россию!

Eu zic aşa, ce mai tura-vura, cu manevrele lichefiate  şi limbajul diplomatic,  lucrurile sunt clare –  reacţionismul occidental vrea să pună stăpânirea pe „vatra doinelor străbune”. Fraţilor, plaiul nostru mioritic, cântat de Cantemir, Donici şi Alecsandri, este în pericol! Uitaţi-vă ce se întâmplă –coloana a cincea compusă din pederaşti şi lesbiene vrea să surpe credinţa neamului şi să transforme ţara în bordel!

Vom sta noi să aşteptăm când ei îşi vor face mendrele în lăcaşele credinţei noastre! Oricare creştin patriot îşi dă seama că pericolul homosexualismului atârnă ca sabia lui Damocle asupra viitorului nostru. Noi suntem alţii, blajini şi cu respect pentru tradiţii, ne-am deprins să trăim din greu dar nu cârtim – aşa-i dat! Dar cât se poate!

Iată unii zic că sărăcia e o  problemă, că satul nostru este pe moarte, că populaţia este aproape  alcoolizată , că femeile sunt bătute,iar copii abandonaţi, că nu-i de lucru, dar pământul stă paragină, că medicina este pe brânci şi justiţie nu există. Şi daca! Eu vă întreb şi ce dacă e aşa! Nu cu asta trebuie să ne luptăm, fraţilor, nu asta este problema noastră! Pederastia – iată pericolul principal! Să nu ne lăsăm derutaţi şi, ferească Sfântul, să ne dăm furaţi de vre-o campanie naţională, gen „Nici un bărbat care se stimează nu bate femeia!”, sau „Ştiinţa este putere – învaţă copile!”, sau să ne preocupăm de curăţirea rândurilor guvernanţilor noştri! Eu zic că toate acestea sunt tertipuri care le inventează coloana a cincea a LGBTului ca să sustragă atenţia oamenilor, iar ei în timpul asta să pună stăpânire pe tot.

De unde-i răul? Oare nu de la ei! Sărăcie? Da, suntem săraci tare. Dar vedeţi vreun homosexual sărac!  Nici unul nu cerşeşte, fraţilor!  Eu o duc bine, acolo în speluncile lor. Cum se poate aşa – noi săraci, iar ei huzuresc pe la televiziuni.

Violenţa domestică? Da avem violenţa domestică. Da femei bătute până la invaliditate, şi fugărite prin mahala. Da, copii dezbrăcaţi care nu merg la şcoală, pentru ca tata a băut încălţămintea lor. Dar să fim atenţi, oare asta afectează credinţa noastră şi tradiţia străbunilor? Nu, din moşi strămoşi a fost bărbatul stăpân în casă şi dacă mai trăgea câte un zdupac femeii, apoi că aşa se cere. Iar, aştea, homosexualii, nici o femeie măcar nu pot chelfăni. De unde, dacă se „chelfănesc” unii pe alţii.

Alcoolism? Da, bea omul nostru o sută, două de grame. Dar cum altfel! Iaca şi eu am tras o votcă – că numai gândul la homosexualii ăştea care au împânzit ţara îmi întunecă viaţa. Un bărbat are dreptul să se relaxeze cu prietenii în bar, asta eu vă spun. Femeile s-au dus pe la Italii şi Grecii, iar bărbaţii sunt amărâţi cu totul, nici de gospodărie nu pot griji şi nici copii hrăni – dorul îi apasă. Iar rachiul, el ca leacul – unge sufletul. Nu ca pederaştii ăştea – prin saloane de masaj şi săli sportive. Ptiu, că mii scârbă să mă gândesc pentru ce îşi construiesc corpurile şi ţin cure alimentare.

Unii or zice că avem corupţie mare şi că asta ar trebui să ne preocupe.  Speculaţii menite să ne distragă atenţia! Da, corupţie este, dar cum altfel, fraţilor! Iată să zicem nimereşte cumătru în belea, o cinstit mai mult decât trebuie şi lovit mortal o femeie pe zebră. Oare nu ai să ajuţi tu omul cum poţi! Trebuie să găseşti canale şi ieşire la procuror, că tot din sat îi şi el, şi judecătorul e văr că cineva. Omeneşte trebuie, că doar oameni suntem.  Aşa ne ajutăm unii pe alţii la nevoie. Iar lesbienii ăştea, ei ce nu se ajută? Încă cum!  Însă ei sunt hâtri, ei nu numai că se împing unii pe alţii, dar şi mai ştiu şi legile. Au uitat că principalul e „om să şii” – că tare bine i-o mai zis judecătorul acela. Ia-n imaginaţi-vă că uităm de omenie şi facem tot după lege. Straşnic, nu!

Să ne mobilizăm, fraţilor! Sunt multe de făcut. Primul lucru este să-i găsim pe homosexualii ăştea prin ascunzişurile lor, că tare bine se mai maschează. Aşa de bine că nici nu-i vezi, eu chiar mă stărui în fiecare zi să-l demasc măcar pe unul, da de unde – se camuflează toţi mai ceva ca spionii. Chiar îmi pare rău, am trăit atât timp şi nu am văzut nici unul. Dar să nu amăgească aparenţa, să nu credeţi că dacă satul nu ştie ei nu sunt în sat. Uitaţi-vă atent prin mahala, dacă cineva nu bea, nu bate femeia, merge în sala sportivă – semn că ceva nu-i curat.  Trebuie de controlat. Fiecare sat trebuie să aibă un grup de activişti care să se preocupe de asta. Dacă nu ştiu cum să caute, trebuie să facem cursuri speciale. Şi mai multă activism, fraţilor, implicaţi preotul, primarul,  să nu se relaxeze – pericolul e aproape.

Vreau să atrag atenţia, fraţilor, la faptul cât de perfid au procedat homosexualii acoperindu-se cu legea antidiscriminare. Ei bun, încă nu e lege, proiect, dar oricum.  Să-ţi închipui, ei vor ca legea să-i apere!!! Adică eu, dacă  cumva în sfârşit întâlnesc  vreun homosexual pe stradă, să nu-i pot face nimic! Nici să-i dai una la ceafă, că nu ai să te apuci să-i dai la fund. Nici afară de lucru! Nici măcar nu ai să ai voie să-l numeşti „pidar” că te dă în judecată.  Asta nu încape în capul meu. Ei, pederaştii, să fie egali cu noi!!! De neînchipuit. Adică eu trebuie să trăiesc cu gândul că undeva în tara mea  este un gomic care are aceleaşi drepturi ca şi mine!

Unii zic că legea e un lucru bun, că trebuie să fie ceva care îi apără pe toţi de discriminare. Că avem probleme mari cu drepturile invalizilor, femeilor şi oamenilor în vârstă.  Că nu are importanţă ce criteriu stă la baza discriminării, oricum este discriminare şi trebuie pedepsită. Ba mai mult ca atât, juriştii aştea barosani spun că, chipurile, nici acum, până la adoptarea legii, totuna,  nu se poate de discriminat homosexualii, că oricum se pedepseşte de legislaţia în vigoare şi că legea nouă nu schimbă nimic în principiu, doar le spune pe nume la lucrurile care deja există  juridic.  Ce scârboşenie! Nici nu vreau să comentez. Ei şi aşa ne amăgesc cu legile lor, nici nu m-aşi mira că şi acum nu ai voie să discriminez un homosexual. Dar, unde-i omenia, eu îi întreb!

Basta! Să ne mobilizăm, fraţilor! Eu zic că e timpul să renunţăm la poziţia de aşteptare şi să umblăm cu căciula în mână cerând să-i pună la punct pe homosexualii aştea.  La atac, toţi la atac! Numai aşa ne vom salva credinţa şi neamul!

În primul rând, să facem un grup de iniţiativă la scară naţională. Adunăm oameni vrednici şi devotaţi. După asta convocăm o Mare Adunare Naţională, să vină lumea să vadă. Tot ţăranul trebuie să ştie că este în pericol mare. Cât mai activ să folosim energia maselor. Preoţimea, veteranii de război – oare pentru asta şi-au dat vieţile ei ca să se producă aşa o sfidare! Din rândul celor cu suflet şi credinţă să alegem un Comitet de salvare antihomosexuală, deja am vizor câţiva  politicieni şi preoţi cumsecade.  După asta punem piciorul în prag şi le spunem guvernaţilor – sau cu noi sau la gunoi! Cred că nu au de  ales.

Facem echipe mobile, gărzi populare de voluntari în fiecare comună: statut, ţinută, uniformă. Raiduri de verificare şi registre de evidenţă. Marcarea homosexualilor cu un curcubeu în frunte. Parcă special şi-au ales acest simbol, uitaţi-vă, cu ce începe cuvântul!

Marea Adunare Naţională va ieşi cu propunerea de  a elabora o lege cu privire la puritatea sexuală a neamului, aşa şi se va numi. Fiecare cetăţean ajuns la vârsta pubertană va fi verificat la homosexualitate. În caz de nevoie să fie impus să demonstreze că nu-i pidaras.

Legea să prevadă ca fiecare cetăţean să aibă obligaţiunea să-l denunţe pe homosexual, sub sancţiunea unei pedepse penale.

Să fie introdusă o taxă pentru lipsa de discriminare. Ai băut o bere cu un homosexual – plăteşte. Ai angajat la lucru un homosexual – plăteşte.

Mai departe, izolăm homosexualii în ghetouri şi ne gândim, poate îi castrăm, sau poate îi trimitem la scos piatră. Să ştie! Lesbienele putem şi să le lăsam la libertate, că nu suntem fiare!

Da, e o cale lungă. Multe sunt de făcut. Să nu ne lăsăm pe tânjeală, până trecem la realizarea acestui plan trebuie să sensibilizăm masele. Posibilităţi sunt cu nemiluita: declaraţii, conferinţe de presă, manifeste, proteste! Fiecare colectiv de muncă trebuie să se pronunţe! Implicăm Academia de Ştiinţe – ei sunt de ai noştri!  Scrisori şi petiţii colective! Toţi la luptă! Exemple de comportament destoinic deja avem. Iată unii bărbaţi ai neamului recent s-au pronunţat – cu dârzenie şi vehemenţă – ei înţeleg că e luptă şi că duşmanul e abil! Toată stima şi, bineînţeles, respectul pentru asta!

No passaran, fraţilor, no pasaran!