Na figa nouă ne trebuie preşedinte!?

You know what? It’s good to be a King!

Pe bune, la ce ne trebuie nouă preşedinte, la ce ne ajută? Legi face? Nu. Administrează treburile publice?  Nu. Poate face justiţie sau măcar scrie manuale pentru copii? Nici asta! Cine ştie cu ce se ocupă preşedintele? Auuuu? Aha, ziceţi că este lege. Ian să o deschidem.  Constituţia? Tare bine.

Aşa, ne uităm… „Preşedintele este şeful statului” (art.77, alin. 1 Constituţia).  Trăsnet! E bine să fii şef!  Amu înţeleg de ce toţi vreau să fie preşedinte. Îţi dai seama, te trezeşti dimineaţa da nevasta de aici: „Auzi, Şefu, ce vreai la dejun? Da cum Şefu vreai oalele, moi sau tari?” Pe drum mergi (treci cu maşina escortată), toţi se  şuşotesc : „şefu, şefu!” La lucru, la magazin, la bere: „şefu, şefu”! Ce, Preşedintele nu bea bere? Oricum îmi place. Cool! Asta-i bună. Asta trebu. Vreau şi eu!

Mai departe: „Preşedintele reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,   independenţei  naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării” (art. 77, alin.2).  Reprezintă, asta-i bine. Cum spune un amic de-al meu: „тусовка великая вещь. Şi garant al suverantităţi!!! Oho! Băieţi, voi aţi ştiut că noi avem aici garant al ditamai suveranităţii şi INTEGRITĂŢII TERITORIALE! Ehe, dapu iată cine trebuie să răspundă pentru Transnistria – Preşedintele!  O să ziceţi că el depune jurământ solemn să facă anume lucrurile ăstea când este numit în funcţie, plus încă să ne mai apere şi drepturile noastre. Da, de acord. Dar ce fel de jurământ e asta – nimeni nu înţelege nimic! Eu zic aşa, cum Şefu vine în post, îl punem să scrie hârtie, „aşa şi aşa, eu, cutare, răspund şi mă oblig … şi la urmă numaidecât, „ сукой буду, век воли не видать, за базар отвечаю! ”.   Acum ştim cine ne ocroteşte şi apăra. Dormi, ţară, liniştită!

Până când e bine. Încă ce mai face preşedintele? A, iată, „Preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate” (art. 87 alin. 1 Constituţia)! Afigheti! Nu, da aşa şi trebuie să fie, dacă-i Şef pe ţară atunci şi armata să fie în subordine. S-o sculat Comandantul suprem şi-a pus muniția în spate şi la muştruluit soldaţii şi ofiţerii. Iar, Doamne fereşte, de-un război, Şefu-i de gardă!

Ce mai face Şefu, ia să mai vedem?  Preşedintele are dreptul de iniţiativă legislativă încă (art. 73). Ce-i care nu ştiu ce înseamnă asta, vă explic. Iată de-o vorbă, simte Şefu că trebuie ceva de schimbat într-o lege oarecare –  nu merge, norodul suferă. Se aşează, deschide manualul de teorie generală a dreptului, codurile (toate), literatura de specialitate, documentele ce conţin analizele economice şi sociale şi începe a scrie. Frumos o scris tot asta într-o lege, şi vine la Parlament şi zice: „na adoptaţi!” Da ăştea se uită la el şi zic: „bă, tu nu ai cu ce te ocupa, du-te şi dă ordine şi medalii, las-că noi ştim cum trebuie de adoptat legi, trimite proiectul la coordonare la toate ministerele”. Să vă spun eu cum se fac legile. Legile le scriu funcţionarii de nivelul de jos din ministere şi alte instituţii publice. Guvernul aprobă proiectele de legi şi le trimite în Parlament. Dacă cineva din restul care au dreptul la iniţiativă legislativă (deputaţii, Preşedintele sau UTA Gagauzia) apar odată în Paști cu un proiect de lege, să ştiţi că nu-i curată treaba, cineva are de cules dividende.

Aşa, încă ce mai lucrează Şefu? Dă grade militare, semnează tratate, conferă ranguri diplomatice, graţiază, etc. (art. 88) Kruto. Asta slujbă, da! Aduci la oameni bucurie. Ia-i dat omului o medalie, el îţi pune o bere! Ai graţiat pe cineva, tot neamul aleargă la biserica şi pune lumânări de sănătatea ta! Vreau şi eu aşa! Numai nu-mi spuneţi că asta poate să  facă şi o dereticătoare şi , oricum nu el pregăteşte documentele şi restul. Da e aşa. Dar cu mult mai plăcut este când decoraţia ţi-o dă ditamai Şefu. Iată dacă ţi-o dădea Prim-ministrul sau Preşedintele Parlamentului – nu era aşa. Sau de-o vorbă, dacă tratatul îl semna Prim-ministru (apropo, de obicei aşa şi se întâmplă), el deja nu mai este aşa de mare tratat. Numai pentru atâta lucru trebuie ţinut Şefu cu tot cu aparatul său de … Hei, cine ştie câţi oameni lucrează la Şef?

Încă ce? Da, eram să uit. Preşedintele  promulgă legile (art. 93). Ce dihanie mai este şi asta, promulgarea?  Da naiba să ştie, nicăieri nici într-o  lege nu este definit termenul asta. E un fel de procedura prin care Preşedintele zice  „OK daţi-i drumul proiectului” şi după asta legea poate intra în vigoare. Un fel de vrăjeală, dacă aşa,  mai simplu.  Amu să vă deschid un secret, promulgarea avea sens atunci când Preşedintele era ales prin vot direct de către toată lumea, deoarece atunci el nu depindea de Parlament şi în felul aceasta putea struni Parlamentul, când acela o lua razna.  Atunci Preşedintele avea spaţiu de manevră  politică – separarea puterilor în stat, nu foaie verde! Acum această procedură este o formalitate pură.  Voronin când a fost Şef a folosit o dată sau de două ori ca instrumente  a strategiei sale de manipulare.

Stai aşa că borşu-i bun! Să mai scotocim puţin. Ce mai zdrobeşte Şefu? Pai, nu ştiu, restul sunt chestiuţi care nici nu merită pomenite. Cam ăstea sunt trebile Şefului. Cine vrea să fie şef? Staţi încetişor, nu cu bulucul! A, vreţi să ştiţi ce i se cuvinte Şefului pentru muncile sale. Bine, ne uităm.

Pentru asta avem lege specială, Legea privind asigurarea activităţii preşedintelui (nr. 1111 din 11.03.97). Este vreun specialist in numerologie, ce-i cu atâţi  de-alde „unu”!?  Ce zice legea, ce trebuie să aibă Şefu? Stai că aici e o listă întreagă:

1. Locuinţă de serviciu în municipiul Chişinău, dotată şi amenajată special, cu reşedinţă de serviciu în satul Condriţa şi cu vilă de serviciu în satul Holercani. Nu rău, nu rău de loc!
2. Mijloace de transport auto cu destinaţie special, elicopter amenajat  special, rută specială de zbor. Aşaaa! Tot mai bine şi mai bine!
3. 3.       Asistenţă medicală specială gratuită, de medic persona,  tratament balneo-sanatorial gratuit (se includ şi membrii familiei).Bun!
4. Concediu anual de 36 zile lucrătoare. Oho! Concediul pentru toată lumea e de 28 zile calendaristice.
5. Asigurarea securităţii personale şi a membrilor familiei. Desigur!
6. Imunitate inclusiv diplomatica. Bine! Faci ce vreai şi ţie pentru asta nu-ţi face nimic.
7. Pensie. Cred că nu la nivelul învăţătorilor claselor primare.

(S-ar putea să-mi scăpat ceva, dar e de ajuns şi atâta.)

Cât costă toată cumătria asta? Dumnezeu ştie! Nu ţii totuna dacă eşti preşedinte!

Aşa, tare bine, eu aşi zice!   Dacă mai pui că o bună parte din acestea Şefu le are şi după expirarea mandatului sau chiar şi în cazul în care este suspendat din funcţie pentru crimă!, atunci eu zic că face. Da, face să fii Preşedinte. Personal, eu vreau să fiu preşedinte! Tu?

 Numai că nu înţeleg, na figa el  nouă ne trebuie.